D-Dimeri

1. Descriere generală

D-dimerii sunt fragmente proteice eliberate în sânge în timpul procesului de degradare a fibrinei, componenta principală a cheagurilor de sânge formate în cursul coagulării. Acești markeri apar atunci când organismul descompune cheagurile de fibrină printr-un mecanism natural numit fibrinoliză.

În mod normal, D-dimerii se regăsesc în concentrații foarte scăzute sau nedetectabile în circulație. Prezența lor în cantități crescute indică faptul că în organism s-au format și s-au degradat recent cheaguri de sânge. Totuși, acest marker nu este specific – valorile crescute pot apărea și în afecțiuni non-trombotice precum infecții severe, intervenții chirurgicale, sarcină sau boli maligne.

Testul D-dimerilor este utilizat frecvent pentru excluderea unor afecțiuni trombotice acute, cum ar fi tromboza venoasă profundă (TVP) și embolia pulmonară (EP), în special la pacienții cu risc clinic scăzut sau intermediar, stabilit prin scoruri de evaluare clinică precum scorul Wells.

2. Indicații testare

• Suspectarea trombozei venoase profunde (TVP) – durere, edem, căldură locală și roșeață la nivelul unui membru inferior;
• Suspectarea emboliei pulmonare (EP) – dispnee bruscă, durere toracică, tuse, hemoptizie, tahicardie;
• Evaluarea și monitorizarea coagulării intravasculare diseminate (CID);
• Evaluarea pacienților cu risc trombotic crescut: neoplazii, afecțiuni cardiovasculare sau boli inflamatorii cronice;
• Sarcină și perioada postpartum, în special la pacientele cu factori de risc trombotic;
• Monitorizarea pacienților cu COVID-19, în scop prognostic și terapeutic;
• Evaluarea simptomelor sugestive pentru tromboembolism la pacienți cu factori de risc: durere toracică, dispnee, edem asimetric la membrele inferioare, amețeli, episoade sincopale.

3. Pregătire pacient

• Nu este necesară o pregătire specială înaintea testării.
• Recoltarea se face prin puncție venoasă, preferabil dimineața. Este ideal ca testarea să se efectueze înainte de inițierea tratamentului anticoagulant, deoarece acesta poate influența valorile D-dimerilor.

4. Tipul probei recoltate: sânge venos

5. Valori de referință

• < 0,5 µg/mL FEU (unități echivalente de fibrinogen)
• La vârstnici sau în sarcină, valorile pot fi ușor crescute în mod fiziologic.

6. Interpretare rezultate

• Valori crescute
• Pot fi asociate cu:
  • Tromboză venoasă profundă (TVP)
  • Embolie pulmonară (EP)
  • Coagulare intravasculară diseminată (CID)
  • Infecții severe, sepsis
  • Neoplazii
  • Boli hepatice avansate
  • Intervenții chirurgicale recente, traumatisme
  • Sarcină (în special în trimestrul III)
  • Boli inflamatorii cronice (ex. poliartrită reumatoidă)
  • COVID-19 cu afectare sistemică sau pulmonară severă

Un rezultat cu o valoare crescută NU confirmă diagnosticul de tromboză. Este necesară completarea investigației cu metode imagistice (ecografie Doppler, angio-CT pulmonar, RMN venos etc.), în funcție de contextul clinic.

• Valori normale:
  • Exclud cu o probabilitate mare (85–95%) existența unei tromboze acute la pacienții cu risc clinic scăzut sau intermediar
  • Pot fi utilizate pentru evitarea expunerii nejustificate la iradiere sau investigații imagistice invazive.

7. Factori care pot influența rezultatul

• Fiziologici: vârsta avansată, sarcina, nașterea recentă, efort fizic intens
• Patologici: boli inflamatorii, infecții acute, boli hepatice, cancer
• Medicamente: tratamente anticoagulante (pot scădea valorile), estrogeni, contraceptive orale

•  Interferențe de laborator:
  • Prezența factorului reumatoid – risc de rezultate fals pozitive
  • Fibrinogen > 900 mg/dL – poate duce la supraestimarea valorii
  • Hemoliza probei sau recoltarea incorectă – poate altera rezultatele

8. Analize complementare

• Coagulograma
• Fibrinogen
• APTT
• Timp Quick, Activitatea de protrombina, INR
• Anticoagulant lupic
• Timp de trombina (TT)